Un gând de vară

Ce-mi place cel mai mult la vremurile de acum? Că am posibilitatea de a face, de a experimenta, de a încerca o mulțime de lucruri, la care nici nu aș fi îndrăznit să mă gândesc până nu demult.

Vin dintr-o familie normală, din Epoca de Aur (zâmbește). Aveai o profesie și un loc de muncă toată viață. După liceu (mai ales dacă era unul bun), ideea era să dai la o facultate care să-ți ofere un viitor sigur și să lași „prostiile” a.k.a pasiunile care nu erau o sursă de venit „serioasă”. Cu siguranță, acesta este unul dintre motivele pentru care nu am insistat să dau la Institutul de Teatru, de exemplu.

Întrebarea „vrei să fii muritor de foame?” au auzit-o, cu siguranță, toți colegii mei de generație. Întrebare ce te făcea să îți schimbi opțiunile rapid, dacă nu erai chiar foarte hotărât, dar care îți și îngropa multe dintre preocupările care îți hrăneau sufletul. Am avut însă mare noroc că am ratat intrarea la ASE – Finanțe Bănci și am ajuns, printr-o întâmplare, la Jurnalism, și încet, încet, tot pe un fel de scenă… cum îmi doream de la bun început.

De curând, chiar mă întreba cineva, la lansarea revistei Nostalgia X A List Magazine, dacă chiuleam de la ore, și mi-am dat seama că lipseam, nu pentru că nu mă pregăteam la fizică, de exemplu, ci pentru că iubeam repetițiile cu trupa de teatru a liceului (Gheorghe Lazăr) sau cu trupa de dans și întâlnirile de la Cenaclul Literar. 

Odată intrată în lumea televiziunii, s-a nimerit să fiu repartizată într-o echipă de știri (la SOTI) și nu m-am mai gândit să încerc altceva, în zona de divertisment, deși Cabral mi-a spus, de curând, că el e sigur că de fapt asta ar trebuit să fac. Eu cred însă că toate se așază pe lume așa cum trebuie și atunci când trebuie, ca să-ți fie bine. Poate că aș fost potrivită și la niște emisiuni mai „vesele” – de altfel, anii de interviuri „La Radio”, de la Europa FM, mi-au dat mare satisfacție, dar cu siguranță că partea mea de Fecioară organizată, obsedată de control și detalii ar avut de suferit long term în haosul (superb în felul lui) unor producții de entertainment. Ca să nu mai zic de răbdare…

Așa că a fost ideal să mă perfecționez în departamentul pe care soarta l-a ales pentru mine încă de la prima apariție la televizor, și să mă întâlnesc cu telespectatorii, seară de seară, în bucățica mea de program, care începe la ora fixă, și unde am încredere în echipa alături de care lucrez de aproape 30 de ani. Iar pentru că Dumnezeu m-a iubit mereu, știți ce cadou s-a gândit să-mi facă în această perioadă a vieții? Să îmi dea curaj să experimentez tot felul de pasiuni, din cu totul alte registre. (zâmbește)

Cum ar „să pun muzică” cu un prieten, la un festival sau la o petrecere, să creez niște bijuterii cu un designer, să mă alătur unei artiste la realizarea unei colecții de produse… Preocupări care mă fac fericită, mă forțează să învăț ceva nou și să cunosc oameni din zone neexplorate până acum. Ocupații care îmi dau adrenalină și îmi lărgesc orizontul.

Asta e ceea ce vă doresc și vouă! Să vi se întâmple oricând ceva care să vă facă să vă simțiți „ALIVE”!