Te iubesc – en gros şi en detail

Nu mai înţeleg nimic. În adolescenţa mea era foarte, foarte greu să-i spui cuiva „te iubesc“. Aproape că nici nu spuneai pentru că nu ştiai dacă sentimentul era suficient de puternic. Şi oricum, era infernal să-l pronunţi. Îmi amintesc cum i-am scris unui iubit, în armată, câte o literă în fiecare scrisoare, doar-doar voi fi în stare să-mi duc până la capăt declaraţia. Acum, Alexia, fata mea de 13 ani, îmi spune aproape de fiecare dată când vorbesc cu ea la telefon „te iubesc“ cu tonul acela din serialele americane – I love you… I love you too. Adică un fel de „pa“ un pic mai simpatic, dar fără nici o legătură cu ideea mea despre o asemenea declaraţie. Aşa le spune şi amicelor ei şi acestea ei. Dar, mă rog… am zis că aşa o fi noua generaţie. Superficială şi consumeristă. „Te iubesc, pa, dumneavoastră ce doriţi: Cola, Fanta, Sprite, mică, mare, medie?“

Apoi, stând de vorbă cu un prieten trecut de prima tinereţe, mi-a spus că acum el nu mai are nici o problemă să arunce cu „te iu…“ oricând şi către oricine ar avea nevoie de aşa ceva. Adică s-a relaxat. De ce să fim aşa de mândri când timpul care ne-a mai rămas pentru iubit trece aşa de repede? De ce să analizăm atât o simplă declaraţie care ne-ar putea aduce atât de multe bucurii, fericire sau măcar linişte? Amândouă variantele mă cam sperie. Mai ales că mie, pe măsură ce trece vremea, mi-a devenit din ce în ce mai greu să mă aventurez cu asemenea declaraţii, iar atunci când mi se fac, le iau foarte în serios. Poate că ar trebui să mă relaxez şi eu? Şi să găsesc o nouă definiţie pentru „te iubesc“? Ceva de genul: te iubesc = eşti cool, eşti OK?

Dar nu vreau, şi pace. Ba, mai mult, aş vrea să revenim şi la „pupatul“ de dinainte de Revoluţie. Adică, să nu ne mai pupăm aşa, toţi cu toţi, aiurea, doar pentru că nu ne-am văzut de ieri. Să sărim să-i sărutăm pe cei care într-adevăr ne sunt dragi şi pe care chiar ne dorim să-i strângem la piept.

Nu de alta, dar şi din această apropiere, altădată plină de semnificaţii şi emoţii, am reuşit să facem un produs, de serie, „en-gros“. E martie – luna femeii, ziua mamei…

Atenţie la… „te iubesc“!

P.S. Aris, băiatul meu, a văzut că scriu despre iubire şi mi-a zis că are şi el să-mi dea ceva pe această temă, dacă vreau…

Cum să-l refuz?

Ce que je sens au fond de moi…

Au fond de moi je sens des sentiments,

Au fond de moi je cache des secrets.

Il y a des secrets plus ou mois importants,

Mais ces mots ne comptent pas, ce qui compte c’est ce qu’ils sont.

C’est comme les femmes:

Cela ne compte pas si elles sont belles ou non, ce qui compte c’est leur comportement, leur intelligence et leur humour.

Quand tu es belle, tu as l’avantage d’attirer les gens, mais après si tu n’as pas un bon caractère personne ne reste avec toi.