Sweet 80

Nu-mi dau seama cum este posibil ca mama mea să împlinească 80 de ani?! Are același spirit de observație, același umor, aceleași comentarii caustice și curiozități nemăsurate.

Își amintește în amănunt lucruri pe care noi, cei din jur, le-am uitat de mult și ne ține în continuare la curent cu viața profesională și personală a tuturor actorilor, regizorilor, artiștilor, în general, de pe întregul mapamond. Nu o interesează nici acum ce fac vecinii, decât dacă au fost la un moment dat pe vreo scenă, și a rămas o admiratoare a frumuseților clasice. Face ce vrea, cum vrea și când vrea, așa cum a făcut toată viața. Iar acum vrea să stea până la 6 dimineața să vadă filme și seriale. Și are diverse supărări, cum ar fi: ce nenorocire acum cu Casa Regală Britanică, dacă o fi ieșit bine Angelina Jolie din divorț, cum o mai fi Michael Douglas (că tocmai a terminat serialul Metoda Kominsky) cu Catherine “Că știi că aveau niște probleme”,  “Ai văzut ce zice în Paris Match Bernard Tapie”. Din astea… 

Foștii mei colegi de școală mă întreabă și acum ce face mama mea mișto și își amintesc cu plăcere ce mâncare bună ne făcea când veneau la mine în vizită și cât de elegantă era ea, la ședințele cu părinții. Ce nu știau ei era că așa era mereu. Și în sala de operație, stătea și câte opt ore în picioare, pe tocuri. Nu era niciodată necoafată, nevopsită, nemachiată. Când adormea fără să se demachieze, îmi zicea: “Lasă, să fiu aranjată, că dacă vine cutremurul și trebuie să ieșim în stradă?” La 60 de ani avea 49 de kg și alerga cu Alexia în brațe, de nu te țineai dupa ea!

A fost mereu îndrăgostită de pantofi și, pe vremea lui Ceaușescu, își făcea încălțămintea “pe comandă”, undeva pe Calea Victoriei, vis a vis  de Palatul Telefoanelor. Când mergeam să-și ia sandalele de acolo, le punea imediat în picioare și mai făceam niște pasi pe Calea Victoriei, cât să fie urme pe talpă. Așa, când o întreba tata “Iar ți-ai luat pantofi?”, îi răspundea senină: “Tu nu vezi că sunt purtați, îi am de mult.” Și tata se prefăcea că o crede. În fiecare lună. Mereu când vine vorba de pantofi îmi mai amintesc și de colegul meu de bancă din clasa întâi, Cristi, care mi-a zis într-o zi că i-au plăcut sandalele mamei cu fluturaș. Habar n-aveam că mama avea niște sandale cu “un fluturaș”, așa că m-am dus acasă s-o întreb dacă e adevărat și așa era, dovadă că și la 6 ani, unii băieți au ochi pentru detalii.

Ar fi vrut să fie actriță și cred că i-ar fi reușit de minune (de altfel, toți Gemenii ar trebui să fie pe o scenă), dar pentru că tatăl ei a fost deținut politic, nu a avut voie să-și urmeze pasiunea. În schimb, mulții bolnavi de cancer pe care i-a îngrijit toată viața au câștigat un om cu o inimă mare și cu o dragoste imensă față de semenii aflați în suferință. A avut mereu o vorbă bună pentru fiecare și, cu felul ei amuzant, le-a făcut viața cât mai frumoasă în condiițile date. Și-a făcut profesia cu devotament și cu respect față de colegi și de pacienți, iar asta am admirat mereu la ea. 

Pentru mine a fost și este mama perfectă. M-a ghidat, susținut, încurajat, impulsionat, criticat, felicitat, răsfățat, certat, aprobat, dezaprobat. A făcut lecțiile cu mine, m-a dus la meditații, la sport, la petreceri, la teatru, la film, la examene, îmi verifica ghiozdanul și în liceu :).

A fost și e prietena mea cea mai bună, chiar dacă nu suntem de acord în 80 la sută dintre cazuri. Și acum mă distrează și mă interesează comentariile ei. În câte o seară îmi spune: “Ai fost superbă azi”, în alta “Azi chiar n-ai arătat bine deloc”,  sau “Mi-a plăcut interviul cu …”, ori  “Da, mă rog, a fost așa… oarecare” , “Ți-a venit bine cu… “ sau “ Nu te avantajează, Andreea, tu nu îți dai seama?!” . Și replica ei mortală, când mai iau niște kilograme în plus: “ Măi, Andreea, eu nu știu, tu când vezi fetele astea pe stradă cum arată, cum îți mai vine, mamă, pofta de mâncare?!”   

 Cam atât pentru 7 iunie, 2021. La mulți ani, Mama! Te iubesc!