Robbie Williams, ești un om normal

Asta mi-a spus că este cel mai frumos compliment pe care și l-ar dori. Și chiar așa e. Robbie Williams e un om normal cu talent enorm.  I-am întins mâna să mă prezint și el m-a luat în brațe cu căldură și prietenie, făcând ca discuția să devină mult mai ușor de demarat. Apoi, mi-a răspuns cu relaxare și umor la toate întrebările. 

De fapt, “relatia mea” cu Robbie Williams își are rădăcinile demult și este semi amuzant. În 2006 am mers cu toată familia să-l vedem în concert la Budapesta. Trebuia să vină, ca de obicei, și mama cu noi, dar și-a rupt clavicula și ne-am trezit pentru prima dată singuri cu copiii, în vacanță. Da, eu fac parte din acea categorie privilegiată de soartă, cu o mamă care ne-a ajutat non stop, din prima clipă, până când s-au făcut copiii adolescenți. Atunci, Alexia avea aproape 6 ani și Aris 3.

Am mers cu mașina până la Budapesta pentru că inițial o “bifasem” și pe Shakira, la Timișoara. Tot drumul a fost o aventură. Care s-a încheiat cu noi care, înainte să ne cazăm la hotel, am oprit la IKEA, pentru că atunci nu exista în România, de unde am cumpărat două scaune mari, pentru grădină. Cu ele înghesuite în portbagaj și jumătate peste capetele noastre, pe bancheta din spate, am descins ca niște domni la Four Seasons Budapesta. 

Nu vă mai spun toată povestea despre cum am “închiriat” niște bone necunoscute ca să stea cu copiii în cele două seri când am mers la concerte și cum am stat cu sufletul la gură că ce-or face ei cu niște străine care nici nu vorbeau aceeași limbă, o să vă istorisesc doar momentul Robbie Williams.  Aflu că stă în același hotel cu noi, pentru că afară era o hoardă de fani dezlănțuiți, și mai aflu că trebuie să coboare în curând, așadar decid să stăm și noi în hol, în fața lifturilor ca să-l vedem, dacă tot suntem aici.

Doar că “în curând” a durat ceva, iar Alexiei îi era foame și îmi tot spunea: “mi-e foame, vreau să mănânc“. “O să mâncăm mai încolo, că nu mori, acum stăm aici, ca să-l vedem pe Robbie Williams”. Dar cine e Robbie Williams? Un mare cântăreț la care mergem Papa și cu mine, mâine, la concert etc, etc. 

Omul a apărut în final, după ceva timp și nici nu l-am zărit de bodyguarzi. Habar n-am de ce, dar tare dezamăgită am fost, eu care niciodată nu am fost tipul de fan care să stea după vedete, nu mă isterizez la concerte și, în general, evit să deranjez orice persoană publică, dacă nu-s în interes de serviciu. Mă rog, povestea s-a terminat cu cea mai bună supă-gulaș din viața mea, mâncată la restaurantul hotelului. Nu știu dacă din cauză că ne era foarte foame sau chiar era bună, dar ne-o amintim cu toții și în ziua de azi. Iar spectacolul lui Robbie Williams de la Budapesta a fost cel mai bun pe care îl văzusem până atunci și rămâne unul dintre cele mai bune pe care le-am văzut vreodată. L-am admirat și în concert la București, în Piața Constituției, câțiva ani mai târziu. Duetul cu tatăl său mi-a mers la inimă, iar capacitatea sa de a electriza publicul și de a cuceri scena este fenomenală. Un adevărat entertainer.  În 2019, Robbie Williams vine ca invitat la Untold și ce credeți, în ziua cu pricina mă anunțau organizatorii că pot să-i iau un interviu, dar că va trebui să aștept, că nu se știe la ce oră. Ok. Îmi pregătesc repede niște întrebări, vin val vârtej, că nu eram cu treabă pe acolo, ci doar ca amator de Untold și petrecusem până dimineața, și mă așez într-o anticameră să mă cheme.

După câteva ore, m-am și culcat pe o canapea, că nu mai puteam. M-am trezit când cineva a venit să-mi spună că artistul nu mai dă interviul. Măi, Robbie, măi. Cum îmi tragi tu mereu țeapă… Cu asta am rămas în minte și cu concluzia că și la aproape 50 de ani sunt în stare să dorm la ușa cuiva de dragul jobului meu 🙂 . Mi-am amintit și cum am alegat, pentru un interviu cu Hagi, de la o nuntă la Marriott unde m-am gândit să vorbesc cu Giovanni Becali să mă ajute, până la poartă la baza sportivă din Săftica, unde era echipa naționalei în cantonament și automat Pițurcă, cel care trebuia să-mi aprobe cererea…  

Arc în timp, săptămâna trecută mă sună de nicăieri Denise Săndulescu, o fată pe care am cunoscut-o demult și pe care am reîntâlnit-o astă vară în magazin, la Zara Home, unde căutam aceeași față de masă. Nu mai știam de unde să o iau atunci, dar mi-a reamintit că lucra cu Marcel Avram, organizare de concerte. Ei bine, acum mă sună și îmi zice: ai vrea să îi iei un interviu lui Robbie Williams, că noi îl aducem în iunie, la Summer in the City, la București, și avem posibilitatea unui interviu la Berlin, săptămâna viitoare. Jur că m-am gândit că e un “prank”. De fapt, până în ultima clipă asta am crezut că e. Că știe cineva de glumele mele despre “bărbatul care mi-a dat țeapă” și face o glumă. Cum, necum, nu puteam rata așa o oportunitate, dar i-am zis: “Denise, te rog eu mult să te asiguri că vine la interviu, că dacă vin de pe o zi pe alta la Berlin  (pentru că atât pot, ca să nu încurc programul jurnalului) degeaba, mi-e că fac moarte de om.“ 

Se stabilesc detaliile plecării, chiar în ultimul moment, și după multe peripeții aeriene, cum se întâmplă foarte des după pandemia care a dat totul peste cap și în acest domeniu, ajung, din nou, pe o canapea, în holul unui hol, așteptându-l pe Robbie Williams.

Până în secunda în care am început interviul, m-am gândit că o să se întâmple ceva și nu va veni. Dar a venit și nu numai că a venit, dar a fost extrem de prietenos, relaxat și amuzant. I-am spus, înainte de toate, să o roage pe Alexia să mă ierte că am ținut-o nemâncată în ziua aceea din 2006 și să nu mai povestească tuturor ce mamă nebună are. Ceea ce a și făcut, spunându-mi însă că acum trebuie să o rog și eu pe soția lui să-I ierte pentru diverse. Și mi-a mai zis că, și dacă zic că ne iartă, oamenii tot o să ne scoată ochii cu povestea care i-a deranjat, în continuare 🙂 .

Apoi am vorbit despre el ca artist, tată, soț. Despre cât de mult se miră și acum că atâta lume vine să-l asculte, despre faptul că juca fotbal cu niște români, când statea în L.A. și era vecin cu Anastasia Soare.

Am aflat cine este cea mai cunoscută persoană din agenda sa telefonică și ce îi place și nu-i place să facă atunci când este cu copiii.

A vorbit des și cu multă dragoste despre “eroul” său din viața reală, soția sa, despre care spune că nu înțelege cum de s-a căsătorit cu el. Apoi, mi-a spus că, deși a împlinit 49 de ani, ”iar corpul îmi amintește asta zilnic”,  simte că ar avea 32. Dar, i-ar plăcea să mai aibă 32, doar cu mintea de 49, pentru că acum e mult mai fericit și liniștit.

De la 15 ani, îi poartă o dragoste neîmpărtășită, din timiditate, lui Kylie Minogue și nu știe nici la vârsta asta ce vor femeile, dar știe că soției îi plac la nebunie toate sărbătorile de tip Halloween, Thanksgiving, Valentine’s, iar lui nu. El crede că pur și simplu trebuie să trăiești zilnic ca și cum ar fi o sărbătoare.                      

Cum supraviețuiești ca artist într-o piață unde vin multe noi talente și unde se scriu cântece pe bandă rulantă?  “Cu noroc, perseverență, multă pasiune.”, zice el. “Eu am și acum emoții când urc pe scenă, și cred că asta e bine”.

Întreg interviul video, în curând. Până atunci, iată bancul lui preferat, deși mă avertizează că poate nu o să-l apreciez:

Soția mea țipă mereu la mine… Ieri a țipat pentru că nu i-am deschis portiera, dar m-am panicat și am ieșit la suprafața apei 🙂