„Omul este cel mai mare drog pentru om“ – Serge Moscovici

Discut adesea cu prietena mea, Andreea Macri, despre influenţa mai mică sau mai mare a unor oameni asupra altora, despre cum anumite întâlniri îţi pot schimba brusc cursul vieţii.

Ea îmi reproşează că mă las captivată de cele mai diverse preocupări, în funcţie de oamenii care mă înconjoară. Şi este adevărat că aşa am fost mereu. Am avut perioada meciurilor de baschet pentru că iubitul meu din liceu juca baschet, apoi perioada cenaclului literar deoarece iubeam un poet care îmi scria frumos, apoi aşteptam cu drag duminicile în familie cu mămăligă cu brânză şi smântână, căci locuiam cu un băiat dintr-o familie mare, lucru pe care îl adoram fiindcă eu eram singură la părinţi. A urmat etapa cu discoteci, cluburi şi dedicaţii la radio, apoi teatru şi film, muzică pop, folk, rock, artă contemporană, fashion, etc. Ei bine, sunt deschisă la sfaturi şi recomandări venite din partea oamenilor care îmi plac. Chiar le împrumut unele pasiuni. E grav?

Atâta vreme cât oamenii de care te înconjori nu te îndeamnă să te droghezi sau să te sinucizi, e în regulă cred că aşa descoperi lumea. Aşa experimentezi mereu lucruri din domenii despre care poate n-ai fi aflat nimic niciodată dacă nu i-ai fi cunoscut, iubit, admirat pe acei oameni. Poate că nu mi-ar fi plăcut teatrul dacă învăţătoarea mea nu m-ar fi dus la spectacole încă din şcoala primară.

Poate că, dacă n-aş fi întâlnit-o pe Andreea Macri, n-aş fi ştiut că există atât de mulţi tineri talentaţi în România, n-aş fi aflat de locurile cool din oraş, n-aş fi avut habar de ce se întâmplă într-o agenţie de creaţie sau de câte expoziţii au loc la Paris într-o singură lună.

Poate că, dacă soţul meu, Alex, nu mi-ar fi povestit zilnic ceva despre pop art, n-aş fi aflat de Roy Lichtenstein şi Andy Warhol, Keith Haring şi Robert Indiana, Pasqua şi Basquiat sau, mai nou, de Wayne Thiebaud.

Ca să nu mai spun că aceşti prieteni, fiecare la vremea lui, m-au învăţat să lupt, să iubesc, să câştig, să iert sau să pierd. Într-un cuvânt, să trăiesc.