La mulți ani, femei!

În fiecare an de 8 Martie, de ziua femeii, mă bântuie două gânduri. Amândouă despre bărbați ☺ .

Primul gând este unul pe care nu trebuie să-l pierd nicidecum până se face 12 noaptea. Am un prieten foarte bun a cărei zi de naștere este pe 8 martie și îmi amintesc cum ne spunea mereu că asta înseamnă că el este dedicat femeii. Chiar așa era. Scria și scrie și acum unele dintre cele mai frumoase poezii de dragoste.

A două poveste este legată de o întâmplare din tinerețe. Aveam un iubit care nu era tocmai genul care să îți aducă flori și să vina acasă să-i cunoască pe ai tăi. De fapt, nici nu cred că aș putea să descriu exact ce fel de prietenie ne lega, dar ieșeam împreună, din când în când, și ne plăceam… Și în această pseudorelație a noastră ne-a prins un 8 martie. Degeaba am sperat la un „la mulți ani”, un gest, ceva, o zi întreagă, singurul lucru care s-a întâmplat a fost să mergem seara la un spectacol și asta doar pentru că un amic de-al lui îi dăduse niște bilete. Ne-am întors târziu, n-am scos o vorbă pe temă 8 martie și m-am culcat extrem de dezamăgită, deși repet, nu aveam mari așteptări. Dimineață, la micul dejun, am văzut o brățara pe masă cu o cheiță foarte simpatică atârnată drept pandantiv. Am fost convinsă că o uitase cineva pe acolo și am întrebat doar pentru că era lângă ceașca de cafea și trebuia cumva să o dau mai încolo: „A cui e brățara asta?” „A ta, cadou de 9 martie”, a venit răspunsul sec, dar pe care iată, mi-l amintesc perfect, la zeci de ani distanță.