Îţi mulţumesc, Aris!

Mă uit la el cum doarme şi încerc să-mi imaginez ce fel de bărbat are să fie. O să se poarte frumos cu soţia lui, o să o ajute la mâncare, o să fie un cuceritor, o să aibă copii cu care o să se joace cu drag, o să fie înalt , solid şi tandru, o să mă sune din când în când să vadă ce mai fac, o să se înţeleagă bine cu sora sa, ce job va avea? Îmi pun toate aceste întrebări în timp ce barca pe care suntem în acest golf superb din Oman taie apa că să prindem apusul promis.

Mai aveam multe zile de concediu nefolosite şi, pentru că se apropia sfârşitul anului, m-am decis să le folosesc. N-am fost niciodată în concediu la sfârşit de octombrie de 25 de ani de când lucrez. Mi-am luat două săptămâni din care, sinceră să fiu, am mai lucrat câteva la site-ul meu, alistmagazine.ro, şi am fost şi la târgul Half is Free de la Cluj.

Dar am reuşit totuşi să calmez un pic zuza din mine şi mi-am petrecut iniţial, cu mama, patru zile la munte. Am stat la Hotel Sport, în Poiana Braşov, unde m-am simţit excelent (mai ales că acum au un jacuzzi în aer liber şi ador să stau în el când afară e foarte frig). Am făcut sport, am mâncat mai puţin, ne-am plimbat la aer curat şi am stat de poveşti. În fiecare zi mă gândeam însă: „Aşa, şi cât timp să nu fac nimic?”. Mi-a zis mie cineva, persoană importantă, nu spun cine, că „statul oboseşte cel mai tare” şi cred că pe undeva e adevărat. Doar că eu sunt mereu în cealaltă extremă. Fac prea multe şi prea mult. Dar îmi place. Şi oricum am intrat aşa într-o cursă din care nu ştiu să mai ies.

Cu toate acestea, îmi rămăseseră în cap poveştile spuse de Răzvan, soţul Deliei, despre cea mai recentă destinaţie a lor (ei călătorind foarte mult şi prin locuri foarte frumoase), mai ales că ultima lor recomandare de vacanţă ne plăcuse extraordinar. „E un loc superb unde, pe vremea asta friguroasă din ţară, merită să mergi. Şi nici nu e aşa de departe, la două ore de Dubai. În Oman, la Six Senses”, mi-a zis Răzvan.

Nu mai auzisem pe nimeni care să meargă în vacanţă în Oman, dar am intrat pe site (www.sixsenses.com) şi pozele m-au dat gata. M-am hotărât peste noapte să mă duc şi le-am rugat pe prietenele mele de la Trip Tailor să-mi găsească repede patru zile în locul pricina. Zis şi făcut, doar că nu se putea chiar când îmi luasem eu liber. Norocul meu a fost însă că Alex este prieten cu un francez care, culmea, tocmai îl anunţase, complet întâmplător, că a preluat reprezentanţa lanţului hotelier Six Senses în România. Aşadar, cu agenţia pentru biletele de avion şi o noapte în Dubai şi cu ajutorul francezului pentru cazarea în resort eram gata de plecare. Copiii sunt în vacanţă, Alex nu este angajat, ci angajator, deci nici vorbă de vacanţă în această perioadă, iar Alexia are 16 ani şi este îndrăgostită. Rezultatul a fost o superbă mini-vacanţă în doi: Aris şi cu mine. Noi mai obişnuim să plecăm fiecare cu câte un copil (conform reţetei unei prietene, nu mai intru în detalii), dar doar pentru un weekend. Acum am fost pentru prima dată patru zile pline doar cu Aris. Ne-a plăcut foarte mult. Am ajuns în Dubai seara târziu şi în Oman aproape de miezul nopţii. După ce am mers două ore prin deşert, am urcat o creastă de munte şi am coborât pe celalată pe un „Transfăgărăşan” foarte îngust, abrupt şi în beznă, care ne-a cam înfricoşat, dar ce ne aştepta la final era de vis. Ne-am trezit dimineaţă într-un decor de film. Golful în care este resortul este chiar la poalele munţilor, mic, cochet, extrem de bine îngrijit, cu nisip alb şi mare turcoaz. La 1 noiembrie erau 30 de grade, apă cristal şi puţină briză. Vila noastră a fost chiar pe plajă, iar pe mine mă face extrem de fericită posibilitatea ca la prima oră să deschizi uşile, să ieşi în picioarele goale pe nisip şi să faci o baie în mare. Mie mi-e dor mereu de mare. Şi când sunt acasă, din când în când dau o fugă până la mare şi înapoi în timpul zilei. E ceva în energia apei care mă încarcă într-un fel anume.

Toţi prietenii mă avertizaseră însă că mă voi plictisi, pentru că nu sunt tocmai genul care ar aprecia o plajă pustie. Dar nu a fost deloc aşa. Am povestit cu Aris despre fete şi despre pasiuni, am făcut paragliding, paddling, masaj, am citit două cărţi, am vânat luna, ne-am uitat la Prison Break şi seara am ieşit la restaurant că doi îndrăgostiţi. Aranjaţi şi dichisiţi. Mi-am dat seama că n-am mai stat aşa de mult cu el, non-stop, de când avea câteva luni. Şi tare mi-a plăcut. Şi îmi ungea inima când îmi spunea din când în când: „Îmi place foarte mult aici, mama. Îţi mulţumesc că am venit.”

Tot timpul m-am gândit la el că la „cel mic” şi acum am avut timp să mă obişnuiesc cu ideea că în curând cel mic va fi mare. Şi acum ştiu sigur că cel mare va fi un bărbat care o să se poarte frumos cu soţia lui, o să o ajute la mâncare, o să fie un cuceritor, o să aibă copii cu care o să se joace cu drag, o să fie înalt, solid şi tandru, o să mă sune din când în când să vadă ce mai fac, o să se înţeleagă bine cu soră-sa şi o să aibă ce job va vrea el. Îţi mulţumesc, Aris, pentru această vacanţă!