Interviu: Ilie Năstase, despre „Nasty”

nasty

Un film așteptat de toți iubitorii tenisului. Un documentar care aduce nume mari din istorie în fața spectatorilor – de la Billie Jean King, John McEnroe sau Björn Borg la Nadal, Djokovic și Ion Țiriac, toți au avut ceva de spus despre legenda Nasty, Ilie Năstase. Interviu de Andreea Esca.

A cui a fost ideea acestui documentar?

Propunerea a venit de la Cosmin (Hodor, producătorul documentarului – n.red.), chiar dacă ideea am avut-o mai demult. Mi-ar fi plăcut să am un film care să descrie cariera mea sportivă. Așa cum a fost ea, cu bune și cu rele. Nu voiam ceva să fie numai de bine. Cred că am făcut multe lucruri bune și am scris o pagină importantă în istoria tenisului. Chiar spune cineva în film că, datorită mie, lui McEnroe și lui Connors s-a alcătuit codul de conduită al jucătorilor, care avea peste 500 de pagini.

Cum s-a realizat, concret, documentarul?

L-am chemat pe Cosmin pe la mine în timpul pandemiei să-i arăt cum mi-am aranjat trofeele și fotografiile și i-am arătat câteva cutii în care aveam dosare de arhivă cu fotografii și articole de ziar. De acolo a plecat tot. Apoi, după câteva luni, el a venit la mine cu Tudor (Giurgiu – regizorul documentarului Nasty – n.red).

Ce v-ați zis imediat după ce s-a terminat vizionarea în avanpremieră?

A fost o surpriză și pentru mine. Eu nu-l văzusem integral până atunci. Am văzut, cu un an înainte, tot la TIFF, varianta de 15 minute. Am fost emoționat. S-au emoționat și soția mea Ioana și toți cei prezenți în sală. Și e normal; munca și viața mea sunt acolo.

Ce v-ar fi plăcut să mai fie în el și nu e?

Nu pot să spun că lipsește ceva anume. Era imposibil să cuprindem tot în 90 de minute. Mai sunt niște povești cu Muhammad Ali, Andy Warhol, Nelson Mandela… dar poate într-o altă serie. Cine știe. Depinde cum va fi primit filmul. Aștept și eu cu o oarecare emoție.

Ce v-ar fi plăcut să nu fie inclus în film?

Așa cum am mai spus, am vrut un film care mă prezinte pe mine așa cum sunt. Nu mi-am dorit ceva comercial, plătit, care să pară un laudatio la adresa mea.

Care a fost momentul care v-a impresionat cel mai mult când v-ați uitat la film?

Imaginile care prezintă relația mea cu Jimmy Connors și cu Ion Țiriac. Cu ei a fost ceva special.

Cu ce mesaj v-ați dori să rămână spectatorii care îl vor vedea?

Să înțeleagă istoria pe care o are România în sportul ăsta. Că România a avut doi numărul 1 mondial la simplu masculin și feminin. Iar Constanța, orașul în care m-am mutat cu Ioana, este singurul oraș din lume cu doi jucători numărul 1 mondial la simplu. Putem să-l adăugăm și pe Horia Tecău, care a fost și el numărul 1 la dublu. Însă ce am făcut noi atunci și ce am reprezentat… Am plecat de jos, am crezut în noi și am ajuns să fim cei mai buni din lume. Deși ne-a fost destul de greu să gestionăm acele vremuri. Dar am reușit. Se vorbea peste tot de noi. A fost o perioadă când mă plimbam prin cele mai mari orașe din lume și vedeam peste tot afișe cu mine. Asta trebuie să știe generația de azi, așa să mă perceapă. Și poate cariera mea reprezintă o sursă de inspirație pentru ei.

Cum e să retrăiești acele perioade din viață prin intermediul ecranului?

Emoționant și greu. Ești prizonierul amintirilor tale. La fel mi se întâmplă și când mă uit la trofeele pe care le am prin casă.

Ce vă lipsește cel mai mult din acele perioade?

În primul rând presiunea și emoțiile dinaintea meciurilor. Emoțiile le aveai și dacă erai favorit; erau emoții pozitive. Asta îmi spunea și DeNiro: „băi Ilie, eu am emoții primele 10 minute la orice televiziune mă duc”. Îmi lipsește și ritmul în care eram atunci când plecam în turnee și calitatea relațiilor umane cu cei cu care călătoream. Relațiile erau mult mai sincere și mai solide. Era o perioadă frumoasă a sportului, când se punea bază și pe relațiile interumane, nu doar pe performanță. Acum totul e superficial, pe repede înainte, jucătorii își văd numai de viața lor, nu prea au treabă unii cu alții.

Ce avea tenisul diferit față de cel de acum?

Fiecare perioadă are campionii ei, care și-au pus amprenta la momentul respectiv. Nu poți să le compari. Dar fiecare eră a fost grea și competitivă la momentul ei. Au fost Rod Laver, Manuel Santana, apoi eu, Stan Smith, Björn Borg, sau John McEnroe, Jimmy Connors, Yannick Noah, Henri Leconte, mai târziu Becker, Lendl, Edberg până acum doi-trei ani Federer, Rafa și Djokovic cu Murray și Wawrinka. Toate aceste nume și multe altele au fost cu greutate în tenis și au avut un cuvânt greu de spus, au scris istorie la momentul lor. De fiecare dată am spus: „nu va mai apărea un alt Năstase, un alt McEnroe, un alt Sampras etc” și mereu a apărut.

Cum vi s-au părut interviurile cu foștii colegi, mărturiile lor?

Emoționante. Toți și-au amintit cu plăcere despre perioada petrecută împreună. Cu unii chiar m-am întâlnit la Roland Garros în acest an la dineul campionilor, unde am fost invitat și eu în calitate de câștigător.

Spuneți-ne povestea pantofilor de sport cu numele dvs. pe ei. A fost prima colaborare din tenis de acest fel?

Înainte de a semna cu adidas am semnat cu Nike. Am fost primul sportiv din lume care am jucat cu Nike. Apoi m-au căutat cei de la adidas să-mi propună un contract complet adidas: teniși, echipament și rachetă. Așa au apărut pantofii sport adidas Ilie Năstase. Au fost doar doi sportivi în lume cu care adidas a semnat contracte pe viață: Beckenbauer și cu mine.

Care e lecția pe care o învață de la viață orice sportiv de performanță?

Să știi să câștigi și să pierzi în același fel. Ca sportiv, dacă nu știi să pierzi, ești pierdut.

Dacă ați avea acum 16 ani ați lua-o pe același drum, în condițiile actuale? V-ați gândi și la alte sporturi sau chiar la alte profesii?

Dar nu mai am…

Ce v-ar plăcea să spună oamenii despre dvs.?

Că am fost cel mai bun jucător de tenis nebun. Așa am rămas și azi…

Ce jucător de tenis vă place în această perioadă?

În primul rând Djokovic, Nadal, Federer… nu ai cum să nu le apreciezi performanțele. Pe lângă ei au fost Wawrinka, Murray, iar de la noi după Pavel, Spîrlea și Hănescu, bineînțeles Simona și Horia… Au fost și ei mari campioni pentru România.

A existat un jucător cu care v-ați fi dorit să jucați și nu ați avut ocazia?

Am jucat cu toți jucătorii din generația mea, din generația anterioară și de după. Cred că asta m-a făcut mai bun.

Unde și de când putem vedea documentarul „Nasty”?

Suntem pe ultima sută de metri cu toate detaliile. Sper ca în curând să fie lansat în cinematografe. Vom anunța la momentul respectiv când e cel mai bun moment – toamna lui 2023 sau primăvară 2024.

Foto: TIFF, hepta.ro.

Articol publicat în ediția print A List Magazine (28)