Eroii mei naționali

Aseară am fost să o ascult pe soprana Angela Gheorghiu la Ateneul Român, unde, la inițiativa ei, s-a organizat un concert în slujba victimelor tragediei de la clubul Colectiv. O idee cu mult suflet, pe măsura inimii Angelei. Am simțit atunci că trebuie să vă povestesc despre cea mai specială zi a mea la New York , din recenta călătorie.

O zi care a venit din senin. Mi-a scris soprana Angela Gheorghiu să-mi spună că este în New York pentru că începe repetițiile pentru Tosca la Metropolitan Opera. Și ce credeți? M-a invitat să-mi petrec o zi cu ea în Operă. Eu, care n-am avut ocazia să ajung să văd un spectacol în această Mecca a muzicii mari, am intrat la MET pe scenă prin culise, de mână cu geniala Angela Gheorghiu. Înainte să ne vedem i-am zis că am emoții. “Tu, emoții? Tu ești tare ca muntele ăl mai semeț”, mi-a zis ea cu umorul extraordinar  pe care cu greu îl lasă la vedere… Am filmat-o la repetiții, la costume, la perucherie, în sală, în culise… Este incredibil felul în care se transformă când își intră în rol, chiar dacă vorbim despre repetiții, este incredibil câtă încredere degajă și câtă carismă emană.

În timpul repetițiilor am intrat în vorbă cu un domn de 85 de ani, profesorul de dicție care se ocupă de această producție și care a lucrat cu Zeffirelli pentru Tosca, și l-am întrebat ce părere are despre Angela, pe care o știe de la prima ei apariție pe scena Metropolitan.

„Angela este foarte româncă”, îmi spune.

„Adică cum?”, îl întreb puțin speriată.

„E pasională, are temperament, vorbește italiană perfect, n-are nevoie de mine și are o carismă peste măsură”.

Exact așa e. Regizoarea, care este la prima ei colaborare cu Angela, este și ea în extaz ca un spectator din primul rând. N-are ce să-i zică. Angela e perfectă. Pentru că ea nu repetă. Ea este Tosca. De această dată vor exista 4 distribuții și o intreb pe Angela dacă nu i-e greu să joace cu un artist nou, alături de care nu a mai jucat.

„Nu contează cu cine joc, eu intru în rol”. Și apoi îmi povestește amuzată cum unul dintre foștii parteneri a rugat-o o dată la repetiții să nu se mai uite atât de fix și de profund în ochii lui că-și uită replicile. I-a sugerat chiar dacă ar putea să se uite așa, puțin, pe lângă urechea lui.

Eu îl înțeleg perfect, pentru că, în timp ce-mi povestește asta, se uită la mine în așa fel încât nu mai știu ce voiam să întreb în continuare.

Din sala de repetiții o luăm prin spatele scenei, căreia Angela îi adulmecă mirosul cu plăcere, și ajungem în croitorie, acolo unde se creează minunatele costume și unde o întâmpină două doamne  care lucrează cu ea de ani și ani de zile.

Angela știe ce vrea și ele știu cum să facă astfel încât rezultatul să fie perfect. „Pentru că nu este deloc ușor să fii Diva”, îmi spune una dintre costumiere. „Toată lumea are așteptări enorme de la tine, tot timpul”. Urmează vizita în salonul unde se lucrează perucile, în cabina artistelor care dețin rolul principal și în sala de spectacol. Multe povești și multă emoție. Ca să le trăiți și dumneavoastră, vă invit să urmăriți reportajul dedicat Angelei Gheorghiu, mâine, 1 Decembrie, la Pro TV.