Dăruiește ceva!

Povestea celor două femei de la Asociația „Dăruiește Viață” este cea mai clară dovadă că, dacă vrei să faci ceva, poți. Chiar și aici, chiar și acum, în pofida oricăror piedici și a oricărui sistem. Pentru că, într-o zi, te vor ajuta niște oameni asemenea ție. Pentru că există oameni asemenea ție. Doar că îți trebuie mult curaj, determinare, răbdare, putere de a suporta umilințe și nepăsări, minciuni și false promisiuni, șantaje și amenințări.

Dar și satisfacția este pe măsură. Simți că n-ai trecut degeaba prin viață. Desigur că nu putem toți/ toate să facem ceva de o asemenea anvergură, dar cu siguranță lecția pe care simt că trebuie să o învățăm de la ele este că fiecare dintre noi poate face ceva. Ceva mult mai util, mai benefic decât a constata zilnic ce nu „se face”, nu „se întâmplă” și nu „ se poate”. Când eram la începutul carierei, șeful meu țipa mereu prin redacție: „să nu vă mai aud cu impersonalul «se». Ce e aia «se zice»? Cine a zis, cine zice? Cine «se»? Nimic nu «se» dacă nu îl face cineva”. Desigur că sunt atât de multe lucruri pe care în mod normal trebuie să le facă altcineva, de obicei acei oameni plătiți de noi, nonstop, chiar pentru asta. Și, desigur că, întorcându-mă la spitalul construit de Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu, știm că noi am donat bani, în timp ce nu ne-am oprit să ne plătim taxele pentru sănătate către un stat care nu a fost în stare să ne dea înapoi un spital civilizat. Dar nu despre asta vreau să vorbesc. Vreau să vă invit să vă gândiți dacă nu v-ați simți bine să începeți de azi să faceți ceva de tipul: eu îmi propun să renovez școala din satul bunicii, eu am să îmi fac o gașcă de 10 prietene și în fiecare sâmbătă curățăm părculețul din față blocului, eu o să citesc lunar povești unor copii de la o grădiniță amărâtă, eu am să donez cărți unei biblioteci, eu o să amenajez toalete elevilor din școala aceea uitată de lume, eu voi salva o casă de la demolare, eu voi scoate o bătrână la plimbare, eu voi ajuta niște țărani să-și vândă produsele la oraș, eu voi organiza ieșiri regulate la teatru cu clasa copilului meu, eu voi face gratuit ore de gimnastică sau de dans într-un azil, eu voi zugrăvi liceul în care am învățat, eu voi pune o piatră la construcția unui drum sau orice v-ar face plăcere… Și uite, ca să vă amintiți de ziua în care ați luat această decizie, vă las aici un chenar în care să vă notați când vă hotărâți. Luați revista acasă și completați-l cu inima deschisă! O să vă facă bine și mai ales o să facă bine…

Și, dacă vreți, puteți să mă anunțați și pe mine ce ați decis pe echipa@alistmagazine.ro.

A List Magazine 10/ 2019