Contraria non contradictoria sed complementa sunt

În fiecare an am sărbătorit în luna martie femeia. Un lucru bun, dar care mă face să-mi amintesc de Éric Zemmour, un scriitor francez şi jurnalist de la Le Figaro care a scris o carte, Le Premier Sexe, despre relaţiile actuale dintre femei şi bărbaţi, despre feminizarea societăţii sau mai bine zis despre devirilizarea ei. Sub un titlu care face referire la cartea gânditoarei feministe Simone de Beauvoir Le Deuxième Sexe, Zemmour ne explică cum societatea vrea să ne impună imaginea că femeile şi bărbaţii sunt egali, că sunt la fel, nediferenţiaţi, că sunt acelaşi lucru şi trebuie să aibă aceleaşi îndatoriri, iar dacă tu, ca bărbat, te poziţionezi împotriva acestui curent, eşti considerat un macho, un fascist.

Chiar compară situaţia aceasta cu cea din anii ’30, când Cominternul lui Stalin îi declara pe toţi adversarii comunismului ca fiind fascişti. „Acum oricine este tradiţional masculin este tratat ca fiind macho, fascist. Şi atunci bărbaţii sunt complet pierduţi, nu mai ştiu cum să reacţioneze, iar femeile nu mai ştiu ce vor de la ei“ – zice el.

Mai mult, spune Zemmour, capitalismul are nevoie acum în Occident de consumatori, nu de producători (producătorii rămân în India, China), iar cei mai buni consumatori sunt femeile, aşa că se ocupă să transforme pe toată lumea în femei. Pe de altă parte, spune jurnalistul, sexologii au declarat că în actuala societate occidentală excesul de pornografie este soluţia disperată de a retrezi dorinţele masculine în vederea revitalizării cuplurilor într-o perioadă în care nediferenţierea duce automat la lipsa dorinţei, deci la distrugerea relaţiilor dintre o femeie şi un bărbat. Zemmour consideră efeminarea bărbaţilor şi principala cauză a divorţurilor în masă.

În luna femeii m-am gândit, aşadar, şi eu de ce NU mi-am dorit niciodată să fiu egală cu un bărbat: pentru că nu are sens. Relaţia dintre o femeie şi un bărbat nu ar trebui privită matematic. Adică, dacă nu suntem egali, care e mai mare şi care e mai mic? Ar fi bine să găsim a patra variantă, metaforic vorbind, deoarece avem de-a face cu două categorii fundamental diferite. Iar rezultatul problemei nematematice să fie fericirea amândurora. Să ne bucurăm fiecare de ce nu avem noi şi are celălalt, să ne completăm, să ne susţinem şi să ne trăim viaţa cu pasiune. Şi totuşi, de ce oare un prieten vechi mi-a spus, vorbind despre un cunoscut comun, că este sigur că respectivul nu mi-a făcut curte niciodată… de frică?