Cel mai greu e să fii mamă!

Pentru că nu pot ieși din casă până la ora Știrilor Pro TV (sunt încă foarte răcită), m-am hotărât să-mi dau un test. Astăzi o să fiu sută la sută mamă! 🙂

Așadar, m-am trezit la ora 7 dimineața ca să le prepar micul dejun copiilor care s-au speriat când au dat cu ochii de mine în bucătărie…

„Mamă, ți-e rău de la gât?”. m-a întrebat Aris.

Am făcut cea mai bună omletă, după spusele copiilor, dar cred că și mai tare le-au plăcut farfuriile în care le-am dat mâncarea. Pentru că serioasă – serioasă, dar tot nu m-am abținut să ne distrăm un pic, de la prima oră… Le-am dat și suc de portocale, ca la restaurant, și pâine prăjită și ceai și cacao cu lapte… Ce mai, au plecat fericiți.

Cum am auzit că închid ușa, am băut un ceai cu miere și m-am aruncat înapoi în pat, ca să mai tușesc un pic sub plapumă.

N-am mai reușit să adorm prea mult, așa că am continuat experimentul „housewife”… Am început să strâng după dezastrul făcut dimineață și am hotărât să fac o mâncare de mazăre cu frigănele, cum îmi făcea mama. Zis și făcut! Dar cum se face? Am sunat-o pe mama și, cu telefonul la ureche, am executat cuminte indicațiile. Acum mazărea e aproape gata (am pus-o chiar într-o cratiță pe care o am din copilărie), numai că ceea ce ma scoate din minți este că, dacă stai acasă, treaba nu se termină niciodată…

Spăl niște vase și până mă mai sucesc de două ori apar altele. Mături aici și apare ceva dincolo. Ca să nu mai zic că mă omoară gândul că tot ce gătești în câteva ore se va consuma în 10 minute! Frigănelele le voi face calde când vor ajunge copiii acasă și vor fi siguri că am febră peste 40 și vor chema SMURD-ul. Pe această cale îi anunț pe angajații de acolo să știe deja că este o alarmă falsă.

Acum mai iau un Parasinus și trec la desert. Mere rase cu biscuiți și miere că nu mai am răbdare de prăjitură. Râd singură pe aici că mi-am adus aminte de un prieten care-mi spunea că știa când eram foarte nervoasă pentru că începeam să dau cu aspiratorul. Acum nu simt că aș da aspiratorul, deci mai pot. Și da, sunt sigură că dacă trebuie putem. Putem mult. Putem orice. Dar concluzia mea este aceeași: cel mai greu este să fii „gospodină”, „casnică”, cum vreți să-i ziceți… Cel mai mare respect îl am în continuare pentru acele femei care stau acasă și au grijă de copii și de casă. Cred că este chiar mai greu decât să ai grijă de copii și de casă, și să ai și un serviciu. Pentru că dacă n-ai serviciu nu poți nici măcar să pleci undeva unde pentru câteva ore să te gândești la altceva.

Cât e ceasul? Aoleo…trebuie să scot mazărea din cuptor și să-mi continui treaba, deși aș mai scrie ca să…

Hai că mai am un pic și scap… plec la serviciu! 🙂 I love my job! I love my mum!

Ps. Promit să mai încerc, mamă, deși nu voi fi niciodată ca tine…

Pps. Copii, vă rog să nu vă obișnuiți cu aceste apucături. Este doar un experiment…Nu garantez rezultatul! Însă vă garantez în continuare că vom râde mult împreună. Sau separat…