Cum am ajuns la 40 de ani, habar n-am. Dar am fost nevoită să dau răspunsuri la întrebările care mi se pun la această vârstă. Am început într-o zi o discuţie cu nişte prietene despre ce ar trebui să ştii până la 40 de ani. Eu am răspuns prima şi am zis că trebuie să…
Mă uit la minunatul pictorialul realizat la Ambasada României din Paris şi ştiu că, orice s-ar petrece în ţara asta amărâtă, o iubesc. Unde aş mai ajunge în câteva ore, cu aceeaşi oameni, de la o şedinţă foto la un meeting important, pentru a încheia ziua la Şarpele Roz cu şorici pe masă şi Catanga…
Pun mâna pe oameni. Pe foarte mulţi oameni. Parcă altfel nu reuşesc să mă exprim pe deplin, parcă numai aşa simt că se transmite mesajul, energia, interesul. Desigur că există şi varianta în care mă izbesc de o aură respingătoare şi atunci, automat, data viitoare nu mai repet figura. Dar instinctul meu iniţial rămâne acelaşi….
Mă urc într-o seară în maşină şi îl rog pe soţul meu să-mi dea o gumă de mestecat, din aceea pe care o are mereu prin torpedou. Dar, surpriză, îmi dă o alta de care nu mai auzisem. Întreb: „De ce îmi dai din asta? E mai bună?“. „Ça change“ (e altfel, mai schimbăm…), îmi…
Primul om care a crezut în mine, în afara părinţilor, a fost învăţătoarea mea, Maria Stavar. Întotdeauna am susţinut că suntem suma întâlnirilor importante pe care ni le oferă viaţa, a oamenilor care ne încurajează şi ne modelează. Pe doamna Stavar am cunoscut-o la două săptămâni după ce împlinisem şase ani, adică în prima zi…
Într-o după-amiază şoferul meu, Marius, care îmi este alături de mai bine de 10 ani, mă întreabă cât la sută dintre oamenii care mă sună zilnic sună doar ca să vadă ce mai fac. Asta după ce mă tot auzise, inclusiv în acea zi, vorbind cu amici care nu mă caută cu lunile şi apoi…
Comentarii recente