Ca la 20 de ani

Abia astăzi m-am panicat! Nu alaltăieri, când a fost ziua mea! Alexia împlinește 20 de ani! Deci e imposibil ca și eu să am tot 20. Și nici 34 nu pot să am, că nu am avut-o la 14 ani… Deci am mai mult de atât. Mai mult de atât înseamnă mult…Și da, știu încurajările de tipul nu contează vârsta din buletin, dar azi m-a izbit realitatea. Nu, desigur, această revelație târzie nu mă va face să cântăresc de două ori dacă să mă duc la vreun party, dar recunosc că m-a zguduit un pic. Pentru că eu trăiesc cu mine zilnic, îmbătrânim împreună cu ridurile aferente și kilogramele de rigoare, cu dubiile și problemele ce trebuie rezolvate, și știm că avem doi copii. Doar că acum, unul dintre “cei mici” apare cu o vârstă din asta … și nu eram pregătite. Parcă până la 20 încă mai sună a “copilul meu”. Acum nu știu cum să zic? Fata mea? Și cum să mă repozitionez față de fetița aceea zglobie cu ochi albaștri care mi-a schimbat universul când a venit pe lume?

Tare fericită m-a făcut acest copil! Pardon… această domnișoară! Când m-a anunțat medicul că sunt însărcinată, pur și simplu urlam de fericire pe stradă. Îmi amintesc perfect cum i-am spus Adinei Goriță, la birou. Știu și unde și cu ce eram îmbrăcată. Nimic în lume nu ar fi putut să mă facă mai fericită! Orice mă întreba oricine, eu răspundeam că sunt însărcinată. Mă simțeam centrul Lumii, cea mai puternică ființă de pe Pământ și cea mai norocoasă.

Primele 3-4 luni nu mâncam mai nimic și nu mi-era deloc bine dimineața și seara, în afară de ora jurnalului în care bebelușul nu mă deranja deloc. Parcă știa că acolo nu-i de glumă și nu accept nicio perturbare :). Nu am ținut cont de nimic din punct de vedere a dietei sau a sportului, pentru că nu se recomandau prea multe și nici nu ți se dădeau prea multe teste/ analize de făcut. Mergeam doar la ecografii, că astea existau deja, nu așa performante ca acum, de-l vezi pe copil în picioare, în timp ce mănâncă uitându-se la televizor, dar oricum. Și și acolo eram amuzată că medicul îmi punea ceva muzica de relaxare cu o apă, un râu prin pădure, iar eu îl rugam să renunțăm, pentru că pe mine mă scotea din minți sunetul, nu mă calma, și îmi venea să fac și pipi de la atâta apă și frig în pădure :). Altfel,  mi-am continuat viața normal, fără să îmi modific deloc programul, dar cu o doză maximă de fericire pe chip și în suflet. Am fost la serviciu până în ultima clipă, și am dansat până înainte cu două zile, că doar pe 29 era ziua mea. Apoi, pe 30 seara am mâncat de la “chinezesc” niște pui cu alune și altele și pe 31 august dimineața m-am dus pentru un control la spital, că mi se părea că mă doare tare burta de la mâncarea aia picantă de cu seara. Ginecologul mi-a zis ca aceste dureri se numesc contracții, că n-au legătură cu alunele și că rămân să nasc. Restul e istorie…

Când am ajuns la alegerea numelui, am trecut în revistă toate variantele care îmi plăcuseră de-a lungul timpului. Mi-am amintit chiar și de o vacanță la mare, cu părinții, când într-un restaurant o mama își striga fetița : “Aluna”, și eu am zis că așa o voi boteza pe fetita meaJ . Au mai fost pe lista: Ariadna, Adnana și Anais. Apropo, știți că mama voia să mă boteze Miruna Solange? J)))) Câștigătoare s-au declarat Alexia Margot. M-am gândit la Alexia, pentru că e “fata lui Alex”, și Margot, după bunica mea maternă pe care am adorat-o. Dar cine nu o iubea pe Tanti Margot? Câteodată chiar am impresia că Alexia îi seamănă la comportament. Bine, în zilele în care e blândă…Când începuse să vorbească și ne întâlneam cu cineva pe stradă, care m-a întreba cum o cheama, eu spuneam Alexia, și ea răspundea:“Mago”…

Alexia Margot, astăzi, când împlinești 20 de ani, vreau să-ți multumesc pentru 20 de ani de fericire, împlinire, bucurii, aventuri, distracție, nervi, emoții, discuții, panici, proiecte, hohote de râs, de plâns, satisfacții, dezamăgiri, iubire! Îți mulțumesc pentru cei 20 de ani alături de tine, “montagne russe-ul” meu preferat! Te iubesc și sunt aici pentru orice, oricând! Bine, știu că nu răspund la telefon tot timpul… Dar și tu suni întruna și vorbești muuuuuult.

PS: Să nu spui gluma noastră cu “Pe cine suni dacă… “