Andreea

Un prieten vechi ne-a invitat la masă, într-o seară frumoasă de vară. Întotdeauna e o plăcere să-l revedem, pentru că are un simţ al umorului extraordinar, aşa că o cină se transformă mereu într-o hăhăială generală. Suntem de obicei 3-4 cupluri, aşa cum s-a întâmplat şi în ziua cu pricina. Soţia lui găteşte foarte bine…

În fiecare an am sărbătorit în luna martie femeia. Un lucru bun, dar care mă face să-mi amintesc de Éric Zemmour, un scriitor francez şi jurnalist de la Le Figaro care a scris o carte, Le Premier Sexe, despre relaţiile actuale dintre femei şi bărbaţi, despre feminizarea societăţii sau mai bine zis despre devirilizarea ei….

Când am fost invitată la lansarea cărţii Marea casă, semnată de Nicole Krauss, şi m-am gândit la ce anume aş vrea să le spun celor prezenţi acolo, mi s-a părut un bun exerciţiu să caut „acasele“ care mi-ar naşte poveştile. Prima acasă care mi-a venit în minte a fost maşina mea dintâi, o Dacie 1300…

Discut adesea cu prietena mea, Andreea Macri, despre influenţa mai mică sau mai mare a unor oameni asupra altora, despre cum anumite întâlniri îţi pot schimba brusc cursul vieţii. Ea îmi reproşează că mă las captivată de cele mai diverse preocupări, în funcţie de oamenii care mă înconjoară. Şi este adevărat că aşa am fost…

Nu mai înţeleg nimic. În adolescenţa mea era foarte, foarte greu să-i spui cuiva „te iubesc“. Aproape că nici nu spuneai pentru că nu ştiai dacă sentimentul era suficient de puternic. Şi oricum, era infernal să-l pronunţi. Îmi amintesc cum i-am scris unui iubit, în armată, câte o literă în fiecare scrisoare, doar-doar voi fi…

La redeschiderea stagiunii, trebuie să vedeţi o piesă de teatru care mie mi-a mers direct la inimă: Îngropaţi-mă pe după plintă, în regia lui Iurii Kordonschi, după romanul tânărului Pavel Sanaev. La Bulandra, în sala Izvor, am retrăit bucuria, din ce în ce mai rar încercată, a unei piese aşa cum erau cele pe care…