Amintiri de 1 MAI

Tocmai m-am întors de la Mamaia înainte de 1 Mai, dar după o seară și două zile cu muzică, dans și voie bună. O doamnă drăguță cu care am stat de vorbă m-a întrebat la un moment dat dacă eu cred că toți puștii care petrec prin cluburi au 18 ani… Și atunci mi-am dat seama ce repede uităm… I-am zis că nici eu nu aveam 18 ani când veneam la mare cu gașca de 1 Mai și că și atunci erau cluburi și alcool și multe pericole sau tentații. Nu îi întreba nimeni pe băieți câți ani au când le servea bere la restaurant sau când își luau țigări.

Doar că acum ne speriem mai tare deoarece avem prea multe canale de control al copiilor și avem știri libere din care aflăm ce dezastre se pot întâmpla. Ai noștri nu aveau unde să ne sune și nici de unde să afle de noi. Doar dacă te lua Miliția și anunța familia, dar chiar și cu milițienii fioroși ai lui Ceaușescu funcționau foarte bine bancnotele… Deci, nu-mi permit să judec pe nimeni și nici să arunc cu piatra. Și pentru că tot vorbim de aruncat, câte televizoare Sport și mini frigidere am văzut azvârlite din hoteluri pe geam de 1 Mai, fără ca “petrecăreții” să fi avut măcar habar de droguri… Ca și acum, și atunci funcționa liberul arbitru. Eu n-am băut niciodată un pahar de alcool pentru ca nu vedeam sensul, nu eram curioasă și mă simțeam foarte bine în pielea mea.  Asta nu m-a exclus niciodată din gașcă, pentru că îmi găsiseră probabil locul: eram tipa care întreținea atmosfera pe ringul de dans și știa bancuri. Deci nimeni nu te obliga să faci nimic, iar asta cred că este valabil și acum.

De mers la mare, tinerii mergeau și pe scara trenului. Acum, înțeleg că nu mai e cazul, însă bănuiesc că a rămas tradiția ca până la destinație să fie deja “veseli”.

Ciudat, dar cea mai prezentă amintire a mea dintr-un astfel de 1 Mai, când desigur îi spuneam tatălui meu că mergem cu un ghid de la BTT care de fapt nu mai apărea niciodată, este cum un prieten a găsit pe jos în tren o căciuliță bleu croșetată, de copilaș, cu care și-a lustruit pantofii toată mini-vacanța. Și când ai 15-16 ani râzi din orice, așa că această căciuliță a fost laitmotivul distracției noastre, atunci.

Apoi, îmi amintesc un alt 1 Mai, câțiva ani mai târziu, în care, ca să nu-mi fure din cameră, când ieșeam, suta de lei pe care o mai aveam, am pus portofelul, care era dintr-o pânză, ceva, în lustră și cineva a uitat lumina aprinsă… Când ne-am întors, era totul ars. J

Făceam, desigur, și baie noaptea, oricât de rece era apa, și ne mai prindea patrula Miliției, deoarece nu aveai voie să intri în mare seara. Autorităților le era frică să nu fugim, înot, din țară.

Ce mai făceam? Mergeam la bowling, iar când se terminau petrecerile prin discoteci le continuam pe holurile hotelurilor unde eram cazați și unde bineînțeles că apăreau în final tot felul de altercații acoperite de țipetele: “ Închideți muzica, vine miliția!”

Cam așa era de 1 Mai pe vremea liceului meu, în gașca mea, de petrecea tot la Mamaia și la Neptun sau la Olimp…